03 mai 2017

Timiditatea la copii nu este o tulburare sau un deficit

Timiditatea la copii poate fi vazuta ca ceva negativ, in special in culturile ale caror valori sunt sociabilitatea si extroversiunea.

Timiditatea la copii este un instinct de atasament.

Instinctul ii impiedica pe acestia sa se lase condusi de oameni din afara comunitatii lor.

In cazul unei dezvoltari normale, instinctul timiditatii poate aparea pentru prima data la copiii de 6-7 luni, ca protest fata de straini.

Un copil va incepe sa-si arate preferintele clare pentru anumite persoane si se supara atunci cand nu se afla in preajma acestora.

Timiditatea la copii nu este un deficit, ci o miscare strategica din partea naturii pentru a se asigura ca acestia se afla aproape de oamenii care sunt responsabili pentru ei.

Timiditatea la copii este adesea confundata cu anxietatea sociala.

Anxietatea sociala este intensa si trebuie sa fie prezenta mai mult de 6 luni pentru a putea fi diagnosticata.

Doar jumatate din persoanele diagnosticate cu afectiuni sociale de anxietate sunt timide.

De ce unii copii sunt mai timizi decat altii?

Cercetarile sugereaza ca exista o predispozitie genetica, astfel incat instinctul de timiditate este mai puternic la unii copii in comparatie cu altii.

Aproximativ 15-20% dintre copii se nasc cu temperamente mai inhibate.

Acestia demonstreaza o reactivitate mai mare la mediile lor, dand nastere la raspunsuri mai puternice ale timiditatii.

Ca bebelusi, acestia erau mai suparati de zgomote puternice, aveau o activitate mai mare a mainilor si a picioarelor si au prezentat o frecventa cardiaca mai mare, comparativ cu ceilalti copii.

Pana la varsta de doi ani, acesti copii au avut mai multe sanse sa se ascunda in spatele unui picior al unui parinte (citeste aici despre parinte eficient) atunci cand un strain intra in zona lor de joaca.

In acelasi timp, ei aveau si mai multe sanse sa se joace singuri pana la varsta de 7 ani si sa fie etichetati ca fiind timizi de catre parinti si profesori.

Numai un sfert dintre ei au prezentat la varsta adulta caracteristici asociate cu timiditatea.

Copiii vin cu instincte naturale pentru a se indeparta de oamenii care nu se afla in aria lor de atasament.

Nu este nimic in neregula cu acesti copii timizi.

Mai degraba cu o societate care se asteapta ca acestia sa-i urmeze, sa fie sociabili, vorbareti si prietenosi cu oamenii pe care nu-i cunosc.

Care este raspunsul pentru timiditatea la copii?

Parintii copiilor cu instincte puternice de timiditate ii compara pe acestia cu ceilalti copii de varsta lor, care sunt sociabili si prietenosi.

Un copil timid poate parea mai retras si mai reticent in a se angaja in situatii noi.

El poate ramane pe loc pentru a observa lumea inconjuratoare, dar se poate si retrage atunci cand se simte amenintat sau coplesit.

Multi parinti isi doresc ca cei mici sa fie mai putin agitati si nervosi.

De exemplu, atunci cand se lupta cu anxietatea de separare de fiecare data cand incep un nou an scolar.

Vestea buna este ca exista o solutie naturala pentru timiditatea la copii.

In timp ce unii copii au o predispozitie genetica mai puternica pentru timiditate, raspunsul final este dezvoltarea sanatoasa ca fiinta distincta, sociala si adaptabila.

Intr-adevar, instinctele timiditatii nu ne parasesc niciodata, dispare doar nevoia de a ne folosi de ele la fel de mult.

De aceea, parintii trebuie sa se straduiasca sa le creeze copiilor lor conditiile necesare unei dezvoltari sanatoase.

Acest lucru necesita atasamente profunde cu ad...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonatii la newsletter.

Esti deja abonat? Introdu adresa de email in campul de mai jos pentru verificare.


Nu esti deja abonat?

Articole asemanatoare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *