Tulburarile obsesiv-compulsive iti pot ruina viata daca nu le tratezi

Tulburarile obsesiv-compulsive sunt tulburari de anxietate, care afecteaza aproximativ 2,5% din populatie pe parcursul vietii.

Tulburarile obsesiv-compulsive sunt tulburari de anxietate, care afecteaza aproximativ 2,5% din populatie pe parcursul vietii si debuteaza, de regula, in adolescenta tarzie (pana in 20 de ani) si foarte rar dupa varsta de 50 de ani. Si copiii si persoanele in varsta pot suferi de aceste tulburari, dar intr-un procent mai mic.

Tulburarile obsesiv-compulsive sunt determinate de existenta unor obsesii (definite ca ganduri, imagini sau impulsuri intruzive, recurente si care creeaza disconfort) si compulsii (comportamente, actiuni sau ritualuri mentale menite sa previna sau sa reduca disconfortul produs de obsesii).

Persoanele care sufera de aceste tulburari obsesiv-compulsive incearca sa evite gandurile sau imaginile obsesionale (la fel cum o persoana cu fobie de serpi incearca sa evite serpii) sau sa le suprime prin diferite actiuni, considerandu-se responsabile sau chiar vinovate pentru prezenta acestor ganduri. Majoritatea persoanelor cu tulburare obsesiv-compulsiva sunt constiente de faptul ca gandurile lor sunt irationale si nerealiste, insa nu si le pot controla.

Care sunt cauzele tulburarii obsesiv-compulsive?

Dezvoltarea tulburarii obsesiv-compulsive este, de regula, graduala, iar de obicei pacientii cauta ajutor specializat abia dupa cativa ani de la debutul tulburarii. Tulburarea obsesiv-compulsiva este deseori asociata cu afectarea functionarii generale, precum pierderea serviciului sau probleme la scoala/ serviciu, probleme maritale sau de relationare interpersonala.

Cauzele tulburarii obsesiv-compulsive nu au putut fi stabilite in mod concret, insa studiile recente pun boala pe seama experientelor traumatizante din copilarie, marcate in special de pedepsele aplicate de parinti abuzivi pentru fiecare regula incalcata. Factorul ereditatii este insuficient documentat, insa s-au putut observa influentele culturale in dezvoltarea personalitatii obsesiv-compulsive in contextele culturale axate pe autoritate, reguli stricte si pedepse aspre.

Persoanele care sufera de sindrom obsesiv-compulsiv sufera, de asemenea, de sindrom de panica, fobie sociala sau depresie. In aparitia acestei boli pot fi incriminati si factori de mediu dar si leziuni cerebrale.

Simptomele tulburarii obsesiv-compulsive

Cele mai frecvente simptome ale tulburarilor obsesiv-compulsive sunt:

  •  teama de contaminare cu germeni sau impuritati;

  •  teama de a-i rani pe cei din jur sau pe sine;

  •  ganduri si imagini sexuale explicite sau violente;

  •  ganduri fanatice religioase sau legate de moralitate;

  •  teama de a pierde lucruri aparent inutile, dar care ar putea fi necesare la un moment dat;

  •  obsesia ca toate lucrurile sa fie ordonate, aliniate si simetrice;

  •  obsesia pentru anumite superstitii;

  Simptomele compulsiilor includ:

  •  verificarea repetitiva a incuietorilor, intrerupatoarelor, electrocasnicelor etc.;

  •  verificarea starii de siguranta a celor dragi;

  •  numaratul, apasatul, repetarea unor termeni si alte gesturi nejustificate pentru reducerea anxietatii;

  •  menajul si spalatul excesive;

  •  ordonarea sau aranjarea lucrurilor pentru ca asa trebuie;

  •  rostirea de rugaciuni in mod excesiv sau angajarea in ritualuri din pricina temerilor religioase;

  •  acumularea de resturi menajere acasa si refuzul de a arunca obiectele inutile.

Tratamentul tulburarilor obsesiv-compulsive

Din ce in ce mai multi pacienti ajung la psihoterapeuți care opteaza pentru metode de tratament precum Terapia Scurta Strategica sau precum SFBT (Solution Focused Brief Therapy – Terapia scurta centrata pe resurse si solutii).

Aceasta din urma este un tip de interventie terapeutica dovedit eficienta in tratamentul tulburarilor obsesiv-compulsive ce-si propune sa genereze o schimbare cat mai rapidă si eficientă în comportament.

Principiul de baza al acestui tip de terapie este acela ca fiecare persoana poseda resursele necesare rezolvarii problemelor cu care se confrunta. Terapeutul realizeaza o alianta rapida cu pacientul si accepta definitia pe care subiectul o da problemei sale:

• succesul este atribuit subiectului; terapeutul nu face altceva decât sa creeze un cadru care sa-i permita subiectului sa identifice si sa utilizeze resursele pe care le are

• se centreaza pe „aici si acum”

• se definesc dintru inceput obiective clare, specifice si tangibile

Pentru solutii concrete si rapide accesati www.idtherapy.ro

Nadia Gorduza

Singurul medic psihoterapeut din Romania specializat in Terapia de Cuplu prin metoda Gottman si in Terapie prin Realitate Virtuala pentru Fobii si Adictii, Management Anxietate. Reprezentant al Institutul Gottman din Seattle, SUA, cat si al Insitutului Virtually Better INC, Atlanta, USA.