20 feb. 2019

Sinele in cyberworld. Cine suntem in spatiul virtual?

Utilizarea Internetului a crescut exponential in ultimul deceniu. Persoane din toate continentele se angajeaza progresiv in interactiunile cibernetice la locul de munca, in educatie si in timpul liber. Aceste interactiuni online nu sunt constranse de limitarile realitatii corporale si ofera posibilitatea unor prezentari unice despre sinele nostru.

Ati analizat vreodata profilul personal de pe retelele de socializare? Acesta va reprezinta asa cum sunteti cu adevarat? Prezinta doar o anumita versiune a sinelui dumneavoastra? Ce parti ale sinelui sunt prezentate in cadrul retelelor de socializare?

Exista ceva diferit la spatiul virtual in comparatie cu alte medii pentru a sugera ca sinele ar putea fi exprimat sau inteles in moduri diferite? Multi cercetatori au crezut, chiar si in primele zile ale Internetului, ca spatiul cibernetic ofera oportunitati unice de exprimare a sinelui.

Ce este sinele?

Inca din anul 1860, “sinele” a fost abordat si explicat in nenumarate teorii. Filosofii au fost primii interesati de concept, urmand ca psihologii sa il foloseasca in contextul “identitatii de sine”.

Cine sunt? - Erikson a fost printre primii specialisti interesati de identitatea de sine. Acesta considera ca fiecare dintre noi detine un set de valori si atitudini despre sine ce formeaza identitatea, dar doar atunci cand avem un set stabilit de obiective. El considera ca fiecare adolescent trece prin criza de formare a identitatii, fiind cea mai importanta etapa in perioada de formare individuala.

Predecesorul lui Erikson, Marcia, considera ca “identitatea” este un proces continuu, ea este constant reformata si revizuita pe parcursul vietii. Pentru multi specialisti, teoriile lui Erikson pareau destul de incomplete si limitate, considerand ca identitatea nu se rezuma doar la adolescenta, acestia sugerand ca “identitatea personala” cuprinde un set de povestiri pe care indivizii le construiesc despre ei insisi pentru a reuni diverse parti ale vietii lor intr-un intreg convingator.

Goffman vedea sinele ca un “actor” atunci cand a analizat relatiile sociale si interactiunile de zi cu zi. In teoria lui, acesta sustinea ca indivizii trebuie sa se prezinte in fata celorlalti ca persoane acceptabile si ca fiecare dintre noi are o strategie in formarea unei impresii in fata celorlalti.

“Sinele postmodernist” este vazut din punct de vedere situational. Pentru a intelege o persoana este necesar sa ii intelegi contextul social, ce include cultura si limba persoanei. Sinele este fragmentat si situational si fiecare dintre noi isi activeaza o anumita parte din sine in functie de context.

Sinele, asa cum il vedem astazi, este format din mai multe ramuri ce formeaza un intreg: caracteristici fizice, categoriile sociale din care facem parte, rolurile sociale la care adera fiecare dintre noi (rolul de mama, rolul de tata, rolul de prieten, rolul de angajat etc.), interesele pe care le avem, comportamentele, caracteristicile personalitatii, posesiile materiale si spirituale si asa mai departe.

Toate acestea inglobate si intercorelate formeaza “identitatea de sine”. Astfel, sinele poate fi material, atunci cand vorbim de posesiile pe care le avem, poate fi spiritual, cand vorbim de personalitate, atitudini, valori si poate fi social, atunci cand devenim constienti de raportarea celorlalti la propria persoana.

Sinele si spatiul virtual

In primii ani ai Internetului, datorita faptului ca majoritatea interactiunilor erau in scris, era mult mai simplu sa pretindem ca suntem altcineva si sa ne ascundem propria identitate. Nu existau prea multe variante de afisare a propriilor caracteristici fizice prin intermediul fotografiilor sau a camerelor video.

Acest lucru a dus la dezvoltarea de catre specialisti a unui nou concept raportat la spatiul virtual: “separarea de trup”, adica crearea si experimentarea unei identitati online ce nu era dependenta sau constransa de aparenta fizica.

Printre primii specialisti preocupati de noul concept a fost Sherry Turkle, care a numit computerul ca fiind “al doilea sine”. Ea vedea spatiul virtual ca un loc de creativitate si plin de posibilitati pentru a ne putea juca cum vrem cu identitatea personala ce ar duce la descoperirea unor adevaruri despre sine. Ea aborda teoria sinelui postmodernist, sugerand ca nu exista un singur sine unitar, continuu, ci mai degraba exista un sine multiplu, iar adoptarea unor “identitati online” ar trebui sa contribuie la reconsiderarea teoriilor traditionale despre sine.

Cine suntem in spatiul virtual?

In principiu, sp...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonatii la newsletter.

Esti deja abonat? Introdu adresa de email in campul de mai jos pentru verificare.


Nu esti deja abonat?

Articole asemanatoare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *