04 Aug 2016

Riscurile Singuratatii

Se stie cat de important este sa avem prieteni, oameni dragi cu care sa ne petrecem timpul si cu care sa impartasim momente si trairi din viata noastra. Se stie, de asemenea, cat de importante sunt si momentele de singuratate, de introspectie, de constientizare si de pretuire a sinelui. Cand singuratatea predomina, insa, apar anumite riscuri.

Psihologul John Cacioppo, de la University of Chicago, s-a ocupat indeaproape de acest subiect legat de singuratate, si a descoperit faptul ca, perioadele indelungate de singuratate cresc sansele de mortalitate, de depresie, de agresivitate si raspuns la stres, si duc la repliere sociala, somn perturbat si tensiune arteriala.

Explicatia sociologica standard se refera la „sprijinul social”, ceea ce presupune legaturi sociale stranse, care incurajeaza comportamente sanatoase si diminueaza efectele negative ale stresului.

Pentru Cacioppo, totusi, acest raspuns nu este destul de bun. Acesta cauta raspunsuri mai profunde in creierul uman. „Creierul este organul pentru formare, evaluare, monitorizare, mentinere, reparare si inlocuirea conexiunilor utile, la fel cum reglarea raspunsurilor psihologice contribuie la o viata sanatoasa sau la morbiditate si mortalitate”.

Teoria lui Cacioppo este ca izolarea perceputa – atat faptul ca ne simtim singuri in multime sau ca traim in solitudine, desi nu ne dorim – ne face sa ne simtim in nesiguranta. „Cand realizezi ca te incadrezi intr-un perimetru social, nu te mai simti trist”, spune acesta. „Este, de asemenea, o amenintare pentru supravietuirea ta. Creierul intra intr-o stare de conservare.” In aceasta stare, devii mult mai ingrijorat pentru tine insuti decat ceilalti din jurul tau, si esti hipervigilent in legatura cu posibile amenintari sociale.

In laborator, el si colegii lui, le-au indus starea de singuratate celor care au participat la studiu, folosind hipnoza si scenarii pregatite. Acestia i-au trecut pe participanti prin diverse momente ale vietii lor, in care au experimentat atat conexiuni sociale profunde, cat si singuratate, pentru a alterna starile lor emotionale. Le-au administrat teste psihologice si au descoperit ca, inclusiv tipurile sociabile au demonstrat slabe abilitati sociale din moment ce au fost facuti sa se simta izolati.

Intr-un experiment, subiectii au avut o sarcina de identificare a unor culori asociate unor cuvinte sociale. Subiectii singuratici au asociat mai greu culorile cu cuvintele sociale, precum „concurenta”, si cu atat mai greu cu cat cuvintele sociale se refereau la lucruri emotionale negative, precum „respingere”.

„Amanarea indica un efect de interferenta”, scria Capoccio in 2009. „Chiar si atunci cand o sarcina nu are nimic de-a face cu sociabilitatea, si nicio intentie in aceasta directie, participantii singuratici au fost scanati si distrasi de informatiile sociale negative.”

Cand resimti mai puternic nevoia de a te conecta social, se pare ca atunci e cel mai greu sa obtii acest lucru.

Aceasta bucla a singuratatii, activeaza mecanisme neurobiologice si comportamentale care contribuie la probleme de sanatate. Capoccio a observat ca, la indivizii singuratici, creierul se activeaza mai tare la semnele sociale negative decat la semnele negative, dar nonsociale. Pentru faptul ca izolarea are efecte atat de masurabile in activitatea cerebrala, se subliniaza astfel importanta prieteniei in viata oamenilor.

Articole asemanatoare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *