21 feb. 2019

Fenomenul wanderlust – de ce dorim sa calatorim mereu?

Conceptul “wanderlust” este definit ca un impuls puternic al persoanelor de a umbla si de a “hoinari”. Atunci cand vorbim de fenomenul “wanderlust”, ne referim la o dorinta puternica de a calatori incontinuu si de a descoperi locuri noi.

V-ati intrebat vreodata de ce unele persoane pleaca mereu in calatorii, simt nevoia acuta de a vizita inca o tara, inca un oras, investesc tot timpul liber in vacante, iar altele prefera o vacanta, maximum doua pe an, chiar daca timpul si situatia financiara le-ar permite mai multe?

Probabil cunoasteti persoane a caror lume graviteaza in jurul plecarilor si calatoriilor, care si-ar asuma orice risc pentru a fi in orasul sau tara mult visate.

Care este istoria fenomenului “wanderlust”?

In secolul 19 si inceputul secolului 20 exista un diagnostic psihiatric numit dromomanie, al carui prim simptom era un impuls incontrolabil de ratacire, calatorit sau plimbat. Specialistii descriau acesti pacienti ca fiind intr-o stare automata, ca intr-o transa atunci cand plecau, experimentand amnezie partiala despre episod.

Incepand cu secolul 21, aceste simptome sunt considerate a fi legate de boala Alzhaimer, de dementa sau delir. Insa, numele de dromomanie se foloseste astazi pentru a desemna, intr-o forma non-clinica, persoanele ce au o dorinta puternica emotionala si fizica de a fi mereu in calatorii si de a experimenta locuri noi, in pofida faptului ca isi pot risca locul de munca si siguranta proprie.

Fenomenul “wanderlust” poate fi condus de dorinta de a scapa si de a lasa in urma sentimentele depresive, de vinovatie, poate fi legat de fuga de problemele cotidiene, de rutina sau chiar de noi insine.  Pe de alta parte, poate reflecta o dorinta intensa de auto-dezvoltare, de cunoastere de sine sau de regasire prin experienta necunoscutului, confruntarea cu provocarile neprevazute, cunoasterea culturilor nefamiliare, a modurilor de viata si a comportamentelor altor culturi.

Care este explicatia stiintifica a impulsului?

Se pare ca exista mai multe explicatii stiintifice pentru acest lucru.

Din punct de vedere evolutionist, “wanderlust” este puternic incorporat in istoria evolutiei umane. Oamenii au trait in comunitati nomade pentru 99% din istoria noastra, in functie de anotimpuri, vanatoare, oportunitati de supravietuire si modele ritualice. Odata cu dezvoltarea agriculturii, au aparut si asezarile umane, s-au dezvoltat satele, apoi orasele. Astfel, conform psihologiei evolutioniste, un impuls nomad nu este nefiresc. Daca situatia intr-un singur loc pare de nesuportat, putem avea tendinta de a scapa de greu si a cauta noi locuri de supravietuire.

O alta explicatie ar putea fi data de o gena, DRD4, ce este implicata in nivelurile de dopamina din creier, de care sunt legate motivatia si comportamentul. Studiile arata ca o variatie a acestei gene, DRD4-7R, ar putea fi legata de dorinta noastra de a fi “ratacitori”. DRD4-7R creste probabilitatea unui comportament de cautare a noutatii, impulsivitatii si aventurii. Aceasta a fost numita “gena wanderlust”.

O ipoteza interesanta a fost surprinsa in anul 1999, sugerand ca aceasta gena a fost mult mai prevalenta la popoarele migratoare si c...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonatii la newsletter.

Esti deja abonat? Introdu adresa de email in campul de mai jos pentru verificare.


Nu esti deja abonat?

Articole asemanatoare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *