25 feb. 2019

Este sau nu monogamia fireasca?

De ce monogamia se dovedeste atat de dificila pentru foarte multi oameni? Si daca nu vine in mod natural, de ce atat de multe societati moderne insista oricum asupra ei?

Biologul si psihologul evolutionist David P. Barash incearca sa raspunda la intrebari ca acestea in noua sa carte „Out of Eden”. Cartea are o introducere foarte buna, referitoare la tema sexualitatii umane. Poate cel mai important, stiinta explicata aici are multe implicatii pentru societatea moderna, unde monogamia pierde teren in favoarea instinctelor cu radacini mult mai profunde in istoria omenirii.

Pentru reproducerea sexuala a speciilor, o mare importanta poate fi trasata asupra unui singur fapt: spermatozoizii sunt mult mai abundenti decat ovulele. Un barbat poate avea un numar aproape nelimitat de copii daca poate avea suficiente femei. O femeie, dimpotriva, isi poate maximiza capacitatea de reproducere chiar si cu un singur partener de-a lungul vietii.

In sine, acest lucru nu mandateaza poliginia, o forma de poligamie in care barbatilor, iar nu femeilor, le sunt permise mai multe partenere. Monogamia exista in natura, asa cum, desigur, exista si femei care cauta mai multi parteneri. Dar natura pare sa impinga lucrurile in directia poliginiei pe ramura noastra evolutiva.

Dintre mamifere, doar 9% din specii sunt monogame, iar dintre primate, doar 29%. Oamenii sunt o specie diferita, dar inainte de imperialismul occidental 83% din societatile indigene practicau poliginia, 16% monogamia si 1% poliandria (femeile au mai multi soti).

Ceea ce este interesant si frustrant pentru cei care cauta raspunsuri clare este ca aceste categorii nu sunt la fel de exclusive pe cat par. Societatile umane care practica poliginia sunt asa doar preferential: exista multi barbati care au doar o singura sotie, iar Barash sustine ca astfel de legaturi au fost probabil cele mai frecvente in istoria omenirii.

Societatile monogame, desigur, au intotdeauna partea lor de flirturi si de "monogamie in serie". Si s-ar putea sa fi existat o schimbare semnificativa de la poliginie la monogamie incepand cu aproximativ cinci mii pana la zece mii de ani in urma, judecand dupa dovezile genetice.

Cum am evoluat de la poligamie spre a fi monogami

Trecutul nostru legat de practicarea poliginiei ne urmareste pana azi, si nu doar in societatile contemporane care le permit inca barbatilor sa aiba mai multe sotii. Se pare ca este intiparit in corpurile noastre. In natura, speciile cu cele mai puternice inclinatii spre poliginie - cele ale caror masculi construiesc cele mai mari haremuri - au si tendinta de a prezenta cel mai exagerat dismorfism sexual.

Exista o competitie violenta pentru femele, cu mize ridicate, astfel incat masculii au evoluat spre a fi mai mari, mai puternici si mai agresivi. Intr-adevar, barbatii umani sunt moderat mai inalti, mai grei si cu mai multi muschi decat femeile, acestia fiind cei care comit cele mai multe fapte de violenta umana.

Radacinile poligame sunt in continuare evidente in "bimaturismul” nostru sexual. In randul speciilor care practica poliginia, masculii ajung la pubertate mai tarziu decat feme...

Articolul integral poate fi vizualizat doar de abonatii la newsletter.

Esti deja abonat? Introdu adresa de email in campul de mai jos pentru verificare.


Nu esti deja abonat?

Articole asemanatoare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *