In anul 1905, Emil Kraeplin vorbea de o personalitate care este mereu in alerta pentru a gasi nemultumiri, este iritabila, sensibila, litigioasa si mereu intr-o continua lupta cu ceilalti. Astazi numim ceea ce Kraeplin mentiona tulburare de personalitate paranoida.
Caracteristica de baza a tulburarii de personalitate paranoida este suspiciozitatea universala – tendinta de a interpreta comportamentul celorlalti ca fiind ceva amenintator. Persoanele ce sufera de aceasta tulburare sunt excesiv de neincrezatoare in ceilalti, iar relatiile lor au de suferit din aceasta cauza.
Se pare ca afecteaza intre 2,3% si 4,4 % din populatie si este mai comuna la barbati decat la femei. Deoarece tulburarile de personalitate descriu modele de comportament de lunga durata, ele sunt cel mai adesea diagnosticate la varsta adulta, deoarece un copil sau un adolescent este in continua dezvoltare si maturizare, avand loc schimbari de personalitate. Cu toate acestea, daca este diagnosticata la un copil sau la un adolescent, caracteristicile trebuie sa fi fost prezente timp de cel putin un an.
La fel ca majoritatea tulburarilor de personalitate, tulburarea de personalitate paranoida va scadea, de obicei, in intensitate odata cu varsta, multe persoane confruntandu-se cu cateva dintre cele mai extreme simptome pana la varsta de 40 sau 50 de ani.
Studiile mentioneaza ca structurarea unei personalitati paranoide poate fi influentata de factori culturali. Astfel, “grupuri minoritare, imigranti, refugiati politic sau persoane cu fundal etnic diferit pot dezvolta un comportament defensiv paranoid prin bariere lingvistice, nerecunoasterea regulilor sociale, sau ca raspuns la indiferenta societatii majoritare” (DSM-V, 2016, p.651).