Tulburarea de personalitate narcisica este o tulburare mintala prin care persoanele afectate au un simt crescut de grandoare si o nevoie adanca de admiratie, lipsindu-le empatia fata de ceilalti. Totusi, in spatele acestei masti de incredere in sine profunda se afla o stima de sine fragila, vulnerabila la cea mai mica critica.
Despre tulburarea de personalitate narcisica se vorbeste inca din vechea mitologie greaca. Conform mitului, Narcisus era un tanar frumos si mandru. Dupa ce si-a vazut reflexia asupra apei pentru prima data, a devenit atat de indragostit incat nu se putea opri din a-si privi imaginea in apa, iar zeii l-au transformat in floarea pe care noi astazi o numim narcisa.
Din punct de vedere psihanalitic, narcisismul are la baza dorinta puternica a oamenilor de a-si duce la indeplinire ego-ul ideal ce inglobeaza cele mai inalte aspiratii umane, Freud fiind cel care a creat si cadrul psihologic al tulburarii.
In anul 1980, tulburarea de personalitate narcisica a fost oficial recunoscuta in cea de-a treia editie a Manualului de Diagnostic si Clasificare Statistica a Tulburarilor Mintale (DSM), stabilindu-se criteriile de diagnosticare.
Studiile arata ca tulburarea de personalitate narcisica afecteaza intre 1% si 6,2% din intreaga populatie, mai mult de 50% dintre persoanele diagnosticate sunt barbati si, de obicei, debuteaza la adultul tanar.