Despre mitul unicului copil- ce spun cercetatorii?

De cele mai multe ori, copiii singuri la parinti au fost considerati rasfatati si egoisti.

Cat de adevarate sunt aceste afirmatii?

Iata ce spun cercetatorii despre sindromul copilului unic!

Sunt multe persoane care spun ca acel copil crescut singur la parinti mereu vrea ca lucrurile sa fie in felul sau orice s-ar intampla, mereu vor sa obtina totul pentru ei, nu pot imparti cu ceilalti, sunt egoisti, iresponsabili si se gandesc doar la ei.

Conform noilor cercetari, aceste afirmatii sunt destul de exagerate. Asadar, de unde provin aceste bias-uri si de ce oamenii le-au perpetuat atat de stringent?

In secolul 19, intr-un studiu realizat la Universitatea Massachsetts s-au detaliat rezultatele unui chestionar completat de 200 de subiecti. In acel chestionar au fost intrebari cu referire la caracteristicile pe care oamenii le considera a fi particularitati ale unui copil singur la parinti. In 196 de cazuri, participantii au descris copiii singuri la parinti ca fiind excesiv de rasfatati.

Cercetatorii acestui studiu au fost de acord cu rezultatele, iar ideea aceasta cum ca acei copii care ar fi singuri la parinti sunt extrem de egoisti si rasfatati a luat amploare si s-a propagat.

Acest scepticism legat de copiii singuri la parinti a fost propagat si mai tare, deoarece familiile cu un statut socio economic mediu aveau mai putini copii, iar clasa privilegiata se temea de cresterea unei populatii “inferioare”.

Totodata, la inceputul secolului 20, unii oameni erau ingrijorati ca un copil crescut fara frati sau surori ar putea deveni extrem de sensibil. Teoria din spatele acestei afirmatii este ca daca parintii isi concentreaza toate fricile si ingrijorarile asupra unui singur copil, acel copil va deveni in cele din urma hipersenzitiv si instabil emotional.

Ce stim din noile studii?

Insa, conform unui studiu realizat in secolul 21, aceste notiuni expuse mai sus nu au niciun sens, dovedindu-se ca acei copii care sunt singuri la parinti nu au deficite serioase. Psihologul Toni Falbo de la Universitatea din Texas, copil singur la parinti, s-a opus ideii conform careia ai avea nevoie de frati sau surori ca sa cresti intr-o persoana decenta si adaptata. In studiul sau din anul 1986, aceasta a examinat peste 200 de studii pe acest subiect si a concluzionat ca nu exista nicio diferenta intre caracteristicile copiilor crescuti singuri la parinti si cei care au frati sau surori. Singura diferenta pe care a gasit-o a fost referitoare la legatura dintre copii si parinti. Pare ca acei copii care sunt singuri la parinti au o conexiune si o legatura mult mai stransa cu parintii lor decat o au cei care au frati si surori.

Aceasta idee expusa de Toni Falbo a fost mai tarziu, in anul 2018, confirmata intr-un studiu realizat de Andreas Klocke si Sven Stadmuller de la Universitatea din Frankfurt. Cei doi cercetatori au analizat datele pe o perioada foarte lunga de timp de la 10.000 de copii pentru a observa particularitatile celor care sunt singuri la parinti, a celor care au frati si surori si a celor care sunt primii nascuti. Printre alte caracteristici, cercetatorii au analizat si relatia parinte-copil, comportament masurat prin usurinta cu care un copil vorbeste lucruri importante cu parintii lui.

Rezultatele au aratat ca 25% dintre copii considera relatia cu parintii lor ca fiind una pozitiva.

In ciuda relatiei puternice cu parintii, copiii singuri la parinti regreta ca nu au frati si surori.

Intr-un studiu din anul 2001, adultii tineri, singuri la parinti, au fost rugati sa isi aminteasca perioada copilariei. Multi si-au exprimat regretul ca nu au avut un partener de joaca si o persoana de incredere, precum un frate sau o sora.

De fapt, aceasta nevoie este adesea exprimata prin prieteni imaginari pe care copiii singuri la parinti ii fac aliati si parteneri in activitatile de zi cu zi. Acest lucru nu este motiv de ingrijorare- jocul creativ alaturi de parteneri de joaca imaginari promoveaza dezvoltarea sociala si abilitatea de a comunica.

Totodata, intr-un studiu realizat in China, unde aproape 4 decenii a dictat politica unui singur copil, cercetatorii au examinat 126 de studenti singuri la parinti si 177 de studenti cu frati sau surori. Acestora li s-a analizat abilitatea de gandire si personalitatea. Rezultatele au aratat ca la un anumit chestionar, copiii singuri la parinti au avut scoruri joase in ceea ce priveste toleranta. Conform modelului celor 5 factori ai personalitatii, persoanele tolerante sunt altruiste, ajuta oamenii din jur, au compasiune si sunt cooperante. Persoanele cu toleranta scazuta sunt caracterizate prin egocentrism si competitivitate. Tot in acest studiu, studentii au fost pusi sa faca si un test de creativitate, fiind pusi, spre exemplu, sa vina cu cat mai multe utilizari originale ale unui obiect. Rezultatele au aratat ca acei copii singuri la parinti au fost mult mai predispusi la a rezolva problemele intr-un mod creativ, fiind mult mai performanti in ceea ce priveste gandirea flexibila.

Explicatia pe care autorii studiului o dau acestui rezultat face referire la faptul ca fara frati si surori, copiii singuri la parinti au fost nevoiti sa se bazeze doar pe ei insisi, sa devina creativi si plini de resurse de la o varsta foarte frageda.

Insa, asta nu e tot!

La testele de rezonanta magnetica nucleara s-au descoperit diferente intre copiii crescuti singuri la parinti si cei cu frati sau surori si in structura creierului.

In zona corticala asociata cu creativitatea si imaginatia, cercetatorii au descoperit mult mai multa substanta cenusie (legata de inteligenta) printre copiii singuri la parinti.

Cercetatorii au descoperit insa mai putine celule gri in zona frontala a creierului, mai precis in cortexul prefrontal medial, la copiii singuri la parinti. Acest deficit este insotit de o toleranta mai mica. Studii anterioare au atribuit, de asemenea, functii importante acestei regiuni cerebrale cand vine vorba de procesarea informatiilor emotionale, inclusiv capacitatea de a empatiza cu ceilalti si de a regla propriile emotii.

Totusi, cat de mult influenteaza dezvoltarea unui copil faptul ca este singur la parinti nu se stie cu exactitate. Influenta mediului si oportunitatile de dezvoltare a abilitatilor sociale si cognitive are un rol extrem de important.

Totusi, conform studiilor, un mediu plin de iubire si linistit pare sa aiba o influenta mult mai mare asupra dezvoltarii copilului si e mult mai important decat numarul copiilor dintr-o familie.

Date de contact pentru centrul ID THERAPY Bespoke Treatment Center

Telefon: +4 0751 202 272; Email: office[at]idtherapy.ro

Adresa: Strada Naum Ramniceanu, nr. 23, ap. 1, Sector 1, Bucuresti, Romania

Nadia Gorduza

Singurul medic psihoterapeut din Romania specializat in Terapia de Cuplu prin metoda Gottman si in Terapie prin Realitate Virtuala pentru Fobii si Adictii, Management Anxietate. Reprezentant al Institutul Gottman din Seattle, SUA, cat si al Insitutului Virtually Better INC, Atlanta, USA.