Cine suntem in spatiul virtual?

20 feb.

Utilizarea Internetului a crescut exponential in ultimul deceniu. Persoane din toate continentele se angajeaza progresiv in interactiunile cibernetice la locul de munca, in educatie si in timpul liber. Aceste interactiuni online nu sunt constranse de limitarile realitatii corporale si ofera posibilitatea unor prezentari unice despre sinele nostru.

Ati analizat vreodata profilul personal de pe retelele de socializare? Acesta va reprezinta asa cum sunteti cu adevarat? Prezinta doar o anumita versiune a sinelui dumneavoastra? Ce parti ale sinelui sunt prezentate in cadrul retelelor de socializare?

Exista ceva diferit la spatiul virtual in comparatie cu alte medii pentru a sugera ca sinele ar putea fi exprimat sau inteles in moduri diferite? Multi cercetatori au crezut, chiar si in primele zile ale Internetului, ca spatiul cibernetic ofera oportunitati unice de exprimare a sinelui.

Ce este sinele?

Inca din anul 1860, “sinele” a fost abordat si explicat in nenumarate teorii. Filosofii au fost primii interesati de concept, urmand ca psihologii sa il foloseasca in contextul “identitatii de sine”.

Cine sunt? – Erikson a fost printre primii specialisti interesati de identitatea de sine. Acesta considera ca fiecare dintre noi detine un set de valori si atitudini despre sine ce formeaza identitatea, dar doar atunci cand avem un set stabilit de obiective. El considera ca fiecare adolescent trece prin criza de formare a identitatii, fiind cea mai importanta etapa in perioada de formare individuala.

Predecesorul lui Erikson, Marcia, considera ca “identitatea” este un proces continuu, ea este constant reformata si revizuita pe parcursul vietii. Pentru multi specialisti, teoriile lui Erikson pareau destul de incomplete si limitate, considerand ca identitatea nu se rezuma doar la adolescenta, acestia sugerand ca “identitatea personala” cuprinde un set de povestiri pe care indivizii le construiesc despre ei insisi pentru a reuni diverse parti ale vietii lor intr-un intreg convingator.

Goffman vedea sinele ca un “actor” atunci cand a analizat relatiile sociale si interactiunile de zi cu zi. In teoria lui, acesta sustinea ca indivizii trebuie sa se prezinte in fata celorlalti ca persoane acceptabile si ca fiecare dintre noi are o strategie in formarea unei impresii in fata celorlalti.

“Sinele postmodernist” este vazut din punct de vedere situational. Pentru a intelege o persoana este necesar sa ii intelegi contextul social, ce include cultura si limba persoanei. Sinele este fragmentat si situational si fiecare dintre noi isi activeaza o anumita parte din sine in functie de context.

Sinele, asa cum il vedem astazi, este format din mai multe ramuri ce formeaza un intreg: caracteristici fizice, categoriile sociale din care facem parte, rolurile sociale la care adera fiecare dintre noi (rolul de mama, rolul de tata, rolul de prieten, rolul de angajat etc.), interesele pe care le avem, comportamentele, caracteristicile personalitatii, posesiile materiale si spirituale si asa mai departe.

Toate acestea inglobate si intercorelate formeaza “identitatea de sine”. Astfel, sinele poate fi material, atunci cand vorbim de posesiile pe care le avem, poate fi spiritual, cand vorbim de personalitate, atitudini, valori si poate fi social, atunci cand devenim constienti de raportarea celorlalti la propria persoana.

Sinele si spatiul virtual

In primii ani ai Internetului, datorita faptului ca majoritatea interactiunilor erau in scris, era mult mai simplu sa pretindem ca suntem altcineva si sa ne ascundem propria identitate. Nu existau prea multe variante de afisare a propriilor caracteristici fizice prin intermediul fotografiilor sau a camerelor video.

Acest lucru a dus la dezvoltarea de catre specialisti a unui nou concept raportat la spatiul virtual: “separarea de trup”, adica crearea si experimentarea unei identitati online ce nu era dependenta sau constransa de aparenta fizica.

Printre primii specialisti preocupati de noul concept a fost Sherry Turkle, care a numit computerul ca fiind “al doilea sine”. Ea vedea spatiul virtual ca un loc de creativitate si plin de posibilitati pentru a ne putea juca cum vrem cu identitatea personala ce ar duce la descoperirea unor adevaruri despre sine. Ea aborda teoria sinelui postmodernist, sugerand ca nu exista un singur sine unitar, continuu, ci mai degraba exista un sine multiplu, iar adoptarea unor “identitati online” ar trebui sa contribuie la reconsiderarea teoriilor traditionale despre sine.

Cine suntem in spatiul virtual?

In principiu, specialistii au observat ca majoritatea participantilor la studii si-au creat identitati online ca cele pe care si-ar dori sa le aiba in viata de zi cu zi. Astfel, “sinele ideal” conceptualizat de Carl Rogers ce inglobeaza aspiratiile, ambitiile si persoana ce vrem sa devenim, pare a fi construit si exprimat prin intermediul spatiului virtual.

Asadar, se pare ca identitatea sau identitatile pe care le construim in mediul virtual au acele caracteristici si calitati pe care ne-am dori sa le construim la noi insine, in viata de zi cu zi. Din acest punct de vedere, unii specialisti considera ca a ne vedea in moduri diferite, prin aspiratiile proiectate in mediul virtual, este o modalitate sanatoasa de raportare la noi insine, ce ar putea duce la o imbunatatire a calitatii vietii prin dezvoltarea capacitatii de a ne cunoaste mai bine si a ne dezvolta.

Fenomenul sinelui ideal poate fi foarte bine identificat in caracterele create in jocurile video. Anonimitatea spatiului jocurilor video ofera posibilitatea dezvoltarii unui sine ideal autentic.

Cu toate acestea, cercetatorii afirma ca, asa cum spatiile virtuale pot fi un loc al cunoasterii de sine, ele pot fi si locuri de blocaj al sinelui. Spatiul virtual poate reprezenta o lume in care putem ramane prinsi, unde lucrurile pot parea mult mai simple ca in realitate, unde oricand poti sa-ti reinventezi caracterul daca cel actual esueaza.

Identitatea creata in lumea virtuala poate deveni mult mai expansiva si mai complexa ca in viata de zi cu zi. Exista persoane sociabile si extroverte in spatiul cibernetic, dar in spatiul real nu isi pot gestiona anxietatile sociale. Studiile arata ca participantii care au avut scoruri mici la chestionarele de well-being au fost mai predispusi la a-si dezvolta caractere in jocurile video mai apropiate de sinele ideal.

Suntem prea prinsi in identitatea virtuala?

Aceasta iluzie a unei lumi sigure din spatiul cibernetic ne poate cuprinde si putem deveni captivii ei, fara a reusi sa functionam sau sa ne imbunatatim caracteristicile in viata de zi cu zi. Din acest punct de vedere, este important sa descoperim diferentele dintre “sinele ideal” din mediul online si “sinele real” afisat in viata de zi cu zi. Cu cat decalajul este mai mare, cu atat exista posibilitatea aparitiei dezechilibrului emotional si a functionarii zilnice normale.

Conceptul “separarii de trup” in spatiul virtual a fost criticat de alti specialisti, ce considerau ca formarea unor identitati total diferite se intampla doar in anumite contexte ale spatiului virtual. Unii specialisti afirma ca nu exista o separare totala de trup in spatiul cibernetic. Studiile au aratat ca participantii care vorbeau prin mesaje cu alti participanti, au reusit sa determine genul interlocutorului datorita unor indicii general valabile: femeile tind sa fie mai emotionale si personale in comunicare, in timp ce barbatii sunt mai rigizi si rationali.

Vizibilitatea in spatiul cibernetic in zilele noastre

Astazi, anonimitatea aproape completa a identitatii online nu mai este prezenta. Prin intermediul pozelor afisate pe internet, a convorbirilor cu apelare video, ne este mult mai greu sa dezvoltam o identitate complet diferita de cea reala.

Dar, teoria “sinelui actor” a lui Goffman poate fi evidentiata cu usurinta. Suntem strategici atunci cand ne prezentam identitatea online: ce fotografii afisam, cum ne prezentam profilul si ce interpretare vrem sa faca utilizatorii atunci cand se intalnesc cu profilele noastre online?

Conceptul de roluri sociale si “masti sociale” poate fi aplicat cu usurinta si in cadrul spatiului virtual. Ne comportam diferit in functie de situatia virtuala, adoptam o “masca” in functie de locul virtual unde interactionam. Ne prezentam pe sine in functie de contextul in care ne aflam.

Daca avem un blog personal sau comunicam prin intermediul e-mail-urilor, ne putem dezvolta un sine mai aproape de cel real, daca suntem prinsi intr-un scenariu fantastic al jocurilor video ne putem crea sinele ideal autentic, iar profilul de Facebook il putem prezenta asa cum am dori sa fim interpretati de catre utilizatorii virtuali.

Libertatea identitatii, anonimitatea, responsabilitatea, autenticitatea si identificarea in spatiul virtual sunt subiecte ce continua a fi dezbatute de catre cercetatori. Cu cat tehnologia digitala evolueaza, cu atat raportarea noastra la aceasta se schimba.

Ne mutam intre diferitele lumi virtuale si materiale in mod automat, la apasarea unui buton. Desi ne putem prezenta in mod diferit in fiecare din aceste contexte sau ne putem experimenta in mod diferit pe masura ce ne jucam cu diferite atribute personale, abilitati si caracteristici, studiile rareori pot capta acest lucru in complexitatea sa.