Se poate transmite trauma de la o generatie la alta?

Exista dovezi destul de puternice ca trauma, cum ar fi stresul extrem (ne uitam la tine, coronavirus), poate modifica modul in care sunt transmise genele!

Traim vremuri ciudate, cu un virus printre noi, cu masuri de la cele mai extreme, pana la relaxare – si tocmai acesta este tipul de stres care poate avea impact asupra viitoarelor generatii, potrivit unor oameni de stiinta.

Un numar tot mai mare de cercetari sugereaza ca traumele (cum ar fi stresul extrem sau foamea, printre multe alte lucruri) pot fi transmise de la o generatie la alta.

Iata cum:

Trauma poate lasa o amprenta chimica pe genele unei persoane, care poate fi apoi transmisa generatiilor viitoare. Aceasta amprenta nu provoaca o mutatie genetica, dar modifica mecanismul prin care se exprima gena. Aceasta modificare nu este genetica, ci epigenetica.

Chris Mason, profesor asociat la Weill Cornell Medicine sustine ca „epigenetica, in termeni simplificati, este studiul mecanismelor de control biologic ale ADN – comutatoarele de lumina care activeaza sau opresc genele”.

Ce inseamna asta? In esenta: “epigenetica controleaza cum sau de ce sunt exprimate genele tale. ”

Ceea ce ar fi parut absurd in urma cu 20 de ani a devenit un domeniu de studiu in plina dezvoltare. Astazi, ideea ca experienta unei persoane le-ar putea modifica biologia si comportamentul copiilor si nepotilor a castigat o atentie serioasa. Studii efectuate pe animale si unele studii umane mai mici au aratat ca expunerea la factori stresanti precum stresul imens sau frigul poate declansa schimbari metabolice in generatiile urmatoare – ceea s-ar putea sa traim in acest moment in care ne confruntam cu criza COVID-19.

Deci, ce sunt exact aceste studii epigenetice?

Grupurile care au trecut prin stres fizic si psihologic extrem, cum ar fi supravietuitorii Holocaustului, cei care s-au nascut din parinti care au trait „Iarna foametei olandeze”, fiii soldatilor confederati prizonieri de razboi din razboiul civil american, toti reprezinta cazul cel mai clar al transmiterii traumelor transgenerationale. De asemenea, in laborator s-au facut multe studii axate pe acest fenomen si aceste eforturi de a descoperi care este, de fapt, mecanismul,care s-a accelerat cu adevarat dupa ce Proiectul genomului uman (HGP) a fost finalizat in 2003.

Iata o privire asupra a ceea ce au invatat oamenii de stiinta atat din studiile de caz, cat si din experimente.

Cum au afectat situatiile extreme generatiile urmatoare?

Domeniul epigeneticii a castigat o tractiune reala in urma cu aproximativ un deceniu, cand oamenii de stiinta au publicat cercetari fundamentale despre “iarna olandeza a foamei”, o perioada extinsa de foamete care a avut loc spre sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, cand nazistii au blocat in octombrie 1944 aprovizionarea cu alimente, bagand o mare parte din Olanda in foamete.

Cand olandezii au fost eliberati in mai 1945, mai mult de 20.000 murisera de foame. Femeile gravide erau deosebit de vulnerabile; iar foametea a afectat copiii nenascuti pentru tot restul vietii.

Oamenii de stiinta au descoperit ca cei care fusesera in uter in timpul foametei erau cu cateva kilograme mai grei decat media.

Se pare ca mamele, pentru ca erau infometate, au ingibat automat o gena la copiii lor nenascuti, respectiv, gena implicata in arderea grasimilor corpului. Motiv pentru care, copiii s-au nascut cu kilograme in plus. Cand copiii au ajuns la varsta mijlocie, acestia aveau niveluri mai ridicate de colesterol si trigliceride. De asemenea, au avut rate mai mari de obezitate, diabet, boli cardiovasculare si schizofrenie. Cand oamenii de stiinta au analizat de ce, au descoperit ca acesti copii purtau o amprenta chimica specifica – o semnatura epigenetica – pe una dintre genele lor.

Dr. Rachel Yehuda a realizat in 2015 un studiu asupra copiilor a 40 de supravietuitori ai Holocaustului. Ea a descoperit ca au avut modificari epigenetice la o gena legata de nivelurile lor de cortizol, un hormon implicat in raspunsul la stres. Ea a gasit, de asemenea, un model distinct de metilare a ADN-ului, un alt marker epigenetic.

Studiul a concluzionat ca atat parintii, cat si copiii nenascuti au fost afectati la nivel genetic.

Desi o mare parte din lucrarile lui Yehuda s-au concentrat asupra copiilor supravietuitorilor Holocaustului, totusi, intr-un studiu, ea a observat, de asemenea, ca sugarii nascuti din mame insarcinate in data de 11 septembrie, aveau niveluri scazute de cortizol, care erau asociate cu prezenta stresului post-traumatic matern. Din nou, mai multe dovezi pentru teoria epigeneticii. Insa, ea spune ca este „prematur” sa concluzionam ca trauma poate provoca schimbari ereditare majore si se ingrijoreaza ca cercetarea ar putea crea o imagine destul de sumbra conform careia trauma unei generatii poate cicatriza permanent generatiile viitoare.

Inca este nevoie de studii aprofundate in domeniu pentru a avea o concluzie corecta, insa, studiile realizate pana acum ne duc intr-o directie care ar arata ca suntem impactati de evenimentele trecute mai mult decat ne-am fi imaginat.

---

Date de contact pentru centrul ID THERAPY Bespoke Treatment Center

Telefon: +4 0751 202 272; Email: office[at]idtherapy.ro

Adresa: Strada Naum Ramniceanu, nr. 23, ap. 1, Sector 1, Bucuresti, Romania