Ce efect are expunerea la radiatii asupra sanatatii mintale?

Probabil si tu esti unul dintre acele persoane ce au devorat recentul serial „Cernobyl” si chiar daca nu ai facut-o, cu siguranta esti pus in tema referitor la dezastrul produs la Cernobil si urmarile acestuia.

Mass-media, site-uri, grupuri si fiecare coltisor al Internet-ului a vorbit in ultima perioada despre Cernobil. Ce s-a intamplat de fapt, teorii peste teorii, care sunt pagubele, cate persoane si-au pierdut viata, cate persoane inca traiesc, cum traiesc, ce fac, ce este de fapt si ce inseamna expunerea la radiatii.

Cu siguranta ceea ce s-a intamplat a fost un dezastru si a implicat foarte multe repercusiuni pe termen lung, insa, te-ai intrebat ce efecte psihologice concrete asupra supravietuitorilor exista in urma acestui dezastru?

Toata atentia este acordata efectelor fizice si posibilelor boli ce pot aparea in urma expunerii la radiatii, dar foarte putini iau in considerare si efectele la nivelul sanatatii mintale, care, din nefericire, sunt multe si extrem de profunde.

Noi ne-am gandit sa iti povestim putin ce se poate intampla la nivelul sanatatii mintale daca esti expus la o cantitate atat de mare de radiatii.

Studii recente au aratat ca cele mai semnificative efecte ale radiatiilor sunt adesea asupra sanatatii mintale.

Consecintele fizice ale expunerii la radiatii sunt bine documentate, de la boala radiologica, pana la cancer.

Cu toate acestea, exista un alt impact insidios si debilitant asupra persoanelor din zonele afectate de un accident nuclear, indiferent de apropierea de pericol si expunerea reala; ceva care are o prevalenta mai mare si o rata mai mare de morbiditate si mortalitate decat toate cazurile de sanatate fizica combinate – efectele asupra sanatatii mintale.

Radiatiile ionizante si sanatatea mintala sunt subiecte atat de greu intelese, mai ales din cauza dezinformarii foarte mari.

Bunastarea fizica imediata a supravietuitorilor in situatii de urgenta provocate de radiatii este prioritate pe buna dreptate, in scopul prevenirii si minimizarii expunerii. Din pacate, acest lucru a insemnat, din punct de vedere istoric, evacuarea in masa a intregii populatii in locatii necunoscute, intreruperea vietii de zi cu zi si pierderea retelelor de sprijin social.

Imaginati-va ca ati fost informat ca pamantul, apa, aerul pe care l-ati inspirat poate fi poluat de un contaminant mortal si invizibil. Ceva ce are capacitatea de a va produce infertilitate sau de a va afecta copiii nenascuti.

Chiar si cei mai rezilienti dintre noi ar fi ingrijorati si, istoric vorbind, mii de supravietuitori aflati in situatii de urgenta in urma radiatiilor au continuat sa dezvolte PTSD, depresie si tulburari de anxietate ca urmare a experientelor lor si a incertitudinii care le inconjoara sanatatea, chiar si mult timp dupa accidentul in sine.

Sunt afectati atat barbatii, cat si femeile in mod egal?

Exista o tendinta demografica distincta, in care femeile par a fi mult mai sensibile la provocarile legate de sanatatea mintala in urma urgentelor provocate de radiatii. Cu toate acestea, banuiesc ca exista, de fapt, o paritate mai mare a experientei decat arata statisticile.

Barbatii sunt mai putin probabili decat femeile sa-si dezvaluie statutul de sanatate mintala la profesionisti si aceasta tendinta poate continua chiar si in urma dezastrelor. De asemenea, a fost raportata o crestere a alcoolismului si a consumului de droguri in randul barbatilor in urma accidentelor majore, ceea ce ar sugera ca impactul este, in unele privinte, echivalent atat la barbati, cat si la femei.

Oricum, a fost raportat un impact psihologic mai mare in randul femeilor – un model care pare sa fi fost repetat atat in incidentul de la Cernobil, cat si in cel de la Fukushima.

Cauzele acestei situatii s-a presupus ca au fost datorate responsabilitatii pe care femeile o au fata de locuinta, familie si datorita faptului ca tinerii, copiii si persoanele in varsta sunt in grija femeilor in timpul crizei, acestea avand foarte mult de dus in spate in acea perioada.

De asemenea, supravietuitorii de sex feminin par a percepe o stigma mai mare legata de statutul lor mintal decat barbatii, ceea ce poate face dificila angajarea in viata normala – cum ar fi iesirea la intalniri, casatoria si copiii.

In Japonia, Hibakusha este un termen derogatoriu, care este de obicei specific femeilor si copiilor, provenind din bombardarea de la Nagasaki de acum aproximativ 70 de ani. Acest termen inseamna literalmente „oameni afectati de explozie”, ceea ce presupune atasarea unui stigmat asupra oamenilor supravietuitori. Acest stigmat atasat fara voia lor, le-a produs multe probleme legate de integrare sociala, interactiune sociala si experimentarea unei bunastari psihologice.

Desi au avut loc putine pierderi fizice dupa Fukushima, accidentul a avut un impact semnificativ asupra sanatatii mintale a supravietuitorilor de sex feminin, afectand bunastarea lor generala si oportunitatile de a avea copii si o viata normala in familie. Riscul unei sanatati mintale precare a fost in mod special crescut pentru femeile cu copii sub 18 ani care au trait in zonele expuse.

Relocarea sau revenirea la domiciliu?

Relocarea pe termen scurt are consecinte mai putin grave, dar revenirea la domiciliu poate avea provocari. Un exemplu este cresterea obezitatii in copilarie, deoarece parintii isi protejeaza rational copiii si ii tin in casa in mod inutil din cauza contaminarii percepute de afara.

Sanatatea mintala negativa si stigmatele cu care se confrunta supravietuitorii dezastrului din Cernobil, denumiti si cernobiliti- un termen derogatoriu pentru evacuatorii de la Cernobil- au durat decenii dupa dezastru. In timp ce evacuarea din zona de excludere a fost obligatorie si permanenta dupa accident, peste 1.200 de persoane in varsta au sfidat preocuparile autoritatilor sovietice si s-au intors acasa in satele lor. Majoritatea celor ce s-au intors au fost femei. Ele au continuat sa cultive legumele in solurile contaminate din gradinile lor si sa cutreiere in padurile afectate pentru a culege ciuperci si fructe de padure, asa cum este un obicei pentru societatea lor.

Multi dintre cei ce s-au reintors sau nici nu au plecat de acolo si au sfidat autoritatile sovietice, au simtit ca a fi in limitele cunoscute ale caminului a fost mai important pentru ei decat evitarea unui pericol invizibil, condus de un guvern indepartat si potential neincrezator. Aproximativ 230 de oameni sunt in continuare in zona de excludere, majoritatea femei in varsta care au creat o micro-societate unica de varstnici independenti si puternici.

Efectele expunerii lor la niveluri ridicate de radiatii asupra sanatatii mintale sunt slab documentate. Cu toate acestea, dovezile anecdotice sugereaza ca varstnicii din acel loc au o viata mai satisfacatoare si au o sanatate mintala mai buna decat contemporanii evacuati.

Oare ei reprezinta victoria auto-determinismului asupra riscului?

Cătălina Popoviciu