De ce supravietuitorii evenimentelor traumatice au nevoie de sprijin pe termen lung?

In 2019, au fost 410 impuscaturi in masa in Statele Unite, potrivit ultimelor statistici.

Vor putea supravietuitorii acestor evenimente oribile sa revina vreodata la viata „normala”?

Odata cu escaladarea impuscaturilor in masa in SUA, exista o tendinta crescuta a unui fenomen: sinuciderea in randul supravietuitorilor.

Cand cineva este diagnosticat cu o boala grava, familia, prietenii si comunitatile se reunesc de obicei pentru a le oferi sprijin. Cu toate acestea, persoanele care sufera traume si se confrunta cu efectele psihologice grave care apar impreuna, se gasesc deseori luptandu-se singure cu suferinta.

In unele cazuri, impactul emotional le poate pune pe acestea la un risc crescut de a se gandi la sau chiar a incerca sa se sinucida.

Consecintele pe termen lung asupra sanatatii mintale ale evenimentelor traumatice

Moartea prin sinucidere a doi supravietuitori ai impuscaturii in masa din 2018 de la liceul Marjory Stoneman Douglas din Parkland, Florida, urmata de moartea prin sinucidere a unui tata al carui copil a fost ucis in focul de arma al scolii elementare Sandy Hook din Newtown, Connecticut, in 2012 , au atras atentia cercetatorilor si profesionistilor din domeniul sanatatii mintale asupra stresului foarte puternic si pe termen lung care afecteaza persoanele care au supravietuit unei tragedii.

Aceste decese evidentiaza, de asemenea, necesitatea de a oferi sprijin continuu pentru a ajuta supravietuitorii sa faca fata mult timp dupa ce a trecut tragicul eveniment, potrivit Nadine J. Kaslow, profesor de psihiatrie si stiinte comportamentale la Scoala de Medicina a Universitatii Emory.

Dr. Kaslow subliniaza ca, dupa cum ilustreaza aceste decese, supravietuitorii violentei in masa sunt fortati sa faca fata situatiei emotionale extreme a experientei pentru tot restul vietii si este posibil ca unii dintre ei sa nu fie echipati pentru a rezolva singuri greutatea acesteia.

„Cred ca aceste decese evidentiaza consecintele pe termen lung ale supravietuirii unui traumatism major”, spune dr. Kaslow. „Indiferent cine esti, ce tip de sprijin ai si cat de rezilient esti, nu il poti scutura niciodata din minte si din inima ta. Experienta va fi intotdeauna in imaginea povestii tale de viata ”, subliniaza ea.

Este suficient sa fii „rezilient”?

Dr. Kaslow subliniaza, de asemenea, ca, desi s-a concentrat mult pe studierea conceptului „rezilient”, si presupunem ca acest lucru inseamna ca cineva poate rezista la o tragedie, premisa a fost dezacreditata prin moartea tatalui de la Sandy Hook. Moartea sa prin sinucidere a venit la sapte ani dupa ce fiica sa a fost ucisa. El era neurolog si a construit o fundatie pentru a sprijini cercetarea anomaliilor cerebrale legate de violenta.

Din toate punctele de vedere, era destul de rezilient in teorie, dar nu a indepartat durerea pierderii copilului sau niciodata. In astfel de cazuri poate exista vina supravietuitorului, depresia si ruminatia excesiva, iar aceste probleme pot determina pe cineva sa apeleze la sinucidere. Durerea este pur si simplu intolerabila. Durerea va aparea si se va retrage in momente diferite, dar nu va disparea niciodata. Iar in aceste cazuri, sprijinul comunitatilor poate fi esential pentru a-l ajuta pe el si pe ceilalti, sa treaca si sa supravietuiasca prin durere.

Legatura cu efectele asupra sanatatii mintale

Stim ca dupa evenimente traumatice, exista o prevalenta ridicata a multor boli mintale, inclusiv depresie si tulburari de stres post-traumatic – care vine cu un raspuns infricosator chiar si dupa ce pericolul a trecut si vine la pachet si cu vinovatia supravietuitorului- . Aceste tulburari sunt, la randul lor, un factor de risc pentru sinucidere.

In timp ce oricine este afectat de o tragedie poate fi vulnerabil la efectele negative, copiii pot avea nevoie de mai mult sprijin decat adultii ca sa treaca printr-un eveniment traumatic.

De asemenea, este necesar sa ne dam seama si ca persoanele care sunt implicate in astfel de tragedii extrem de mediatizate, cum ar fi impuscaturile in masa, nu sunt singurele cu risc asupra sanatatii mintale, cum ar fi tulburarea de stres post-traumatic si sinuciderea.

Extrapolarea ne ajuta sa constientizam ca si persoanele care au suferit un accident de masina, jaf, incendiu, viol, abuz fizic sau dezastru natural pot fi, de asemenea, susceptibile la efecte devastatoare asupra sanatatii mintale.

Mai mult, detaliile despre violenta in masa si dezastrele naturale care se posteaza constant pe retelele de socializare si in presa, chiar si persoanele fara o legatura personala cu un eveniment tragic s-ar putea lupta cu un stres post-traumatic moderat. Pentru tinerii si adultii care au suferit alte traume in trecut, impactul asupra starii lor de spirit poate fi amplificat.

Ajutorul specializat este important

Cel mai mare factor de protectie pentru persoanele care au experienta unei traume de un anumit tip este probabil sprijinul specializat. De asemenea, este important ca acele persoane sa stie ca acest sprijin nu ar trebui sa aiba o data de expirare.

Desi sunt necesare mai multe cercetari pentru a intelege mai bine implicatiile supravietuirii unui eveniment oribil, stim acum destul de clar ca oferirea unui sprijin continuu este cu adevarat necesar pe termen lung. De asemenea, este necesar sa evaluati continuu starile de spirit ale oamenilor pentru a identifica daca se lupta sa faca fata evenimentului traumatic.

Semne de avertizare

Potrivit Fundatiei Americane pentru Prevenirea Suicidului (AFSP), exista o serie de indicii care pot indica faptul ca cineva ar putea fi in pericol sa se gandeasca sau sa actioneze in directia sinuciderii.

Familiarizarea cu semnele si cum sa raspunzi la ele ar putea salva intr-o zi o viata.

Unele dintre semnele de avertizare furnizate de AFSP ca o persoana este deprimata, anxioasa sau are in vedere sinuciderea includ:

• Vorbeste des despre o posibila sinucidere sau despre cercetarea metodelor pentru a o face
• Spune ca se simte fara speranta sau ca nu are un scop
• Crede ca este o povara pentru altii sau se simte prins intr-o capcana
• Creste consumul de alcool sau droguri
• Ignorarea activitatile normale sau manifesta lipsa de interes fata de acestea
• A devenit izolat de ceilalti
• Doarme mai mult decat de obicei, sau mai putin
• Isi ia ramas bun de la familie si prieteni
• Ofera bunuri persoanle
• Pare mai obosit decat de obicei
• Actioneaza agresiv, agitat sau suparat
• Exprima umilinta si rusine
• Arata brusc o imbunatatire (acest lucru poate aparea odata ce persoana ia decizia dificila de a actiona in directia sinuciderii)

Ce sa faci in astfel de cazuri?

Daca banuiesti ca cineva drag ar putea lua in considerare sinuciderea, este intotdeauna crucial sa iei in serios sentimentele persoanei si sa soliciti ajutor unui profesionist instruit!

Asigura-te ca:

Specialistul vorbeste cu el / ea unu-la-unu

Intreaba direct persoana daca are in vedere sinuciderea

Ramai cu persoana respectiva si scapa de orice obiect care ar putea sa ii provoce rau

Du-l la cea mai apropiata camera de garda.

---

Date de contact pentru centrul ID THERAPY Bespoke Treatment Center

Telefon: +4 0751 202 272; Email: office[at]idtherapy.ro

Adresa: Strada Naum Ramniceanu, nr. 23, ap. 1, Sector 1, Bucuresti, Romania