Teoria atasamentului ne spune ca emotia si semnalele emotionale sunt muzica dansului dintre parteneri.
Iubirea este un tip de legatura emotionala foarte speciala, a carei nevoie este conectata la creierul nostru de milioane de ani de evolutie. Este un imperativ de supravietuire. Creierul uman codifica izolarea si abandonul ca pericol si atingerea si reactia emotionala a celor dragi ca siguranta, o siguranta care promoveaza flexibilitatea optima si invatarea continua. Jaak Panksepp, in studiile sale neurobiologice, constata ca pierderea conexiunii cu atasamentul declanseaza „panica primara”, un set special de raspunsuri de frica. Dupa cum remarca Bowlby, cuvintele „anxietate” si „furie” provin din aceeasi radacina etimologica si ambele apar in momentele de deconectare, cand figurile de atasament nu raspund. Aceasta nevoie de conexiune emotionala nu este o notiune sentimentala. Imaginea de baza despre cine suntem si care sunt cele mai elementare nevoi ale noastre, si anume ca suntem animale sociale care cauta o astfel de conexiune, se reflecta in studiile de sanatate.
De exemplu, acum este clar ca izolarea emotionala este mai periculoasa pentru sanatatea noastra decat fumatul si ca dubleaza probabilitatea de infarct si accident vascular cerebral.