De ce monogamia se dovedeste atat de dificila pentru foarte multi oameni? Si daca nu vine in mod natural, de ce atat de multe societati moderne insista oricum asupra ei?
Biologul si psihologul evolutionist David P. Barash incearca sa raspunda la intrebari ca acestea in noua sa carte „Out of Eden”. Cartea are o introducere foarte buna, referitoare la tema sexualitatii umane. Poate cel mai important, stiinta explicata aici are multe implicatii pentru societatea moderna, unde monogamia pierde teren in favoarea instinctelor cu radacini mult mai profunde in istoria omenirii.
Pentru reproducerea sexuala a speciilor, o mare importanta poate fi trasata asupra unui singur fapt: spermatozoizii sunt mult mai abundenti decat ovulele. Un barbat poate avea un numar aproape nelimitat de copii daca poate avea suficiente femei. O femeie, dimpotriva, isi poate maximiza capacitatea de reproducere chiar si cu un singur partener de-a lungul vietii.
In sine, acest lucru nu mandateaza poliginia, o forma de poligamie in care barbatilor, iar nu femeilor, le sunt permise mai multe partenere. Monogamia exista in natura, asa cum, desigur, exista si femei care cauta mai multi parteneri. Dar natura pare sa impinga lucrurile in directia poliginiei pe ramura noastra evolutiva.
Dintre mamifere, doar 9% din specii sunt monogame, iar dintre primate, doar 29%. Oamenii sunt o specie diferita, dar inainte de imperialismul occidental 83% din societatile indigene practicau poliginia, 16% monogamia si 1% poliandria (femeile au mai multi soti).