Declinul si beneficiile monogamiei

Despre beneficiile monogamiei

Intrebarea cu care se confrunta din ce in ce mai mult oamenii moderni este: daca nu suntem inclinati in mod natural spre monogamie, de ce fortam problema? Ce castigam? Care sunt de fapt beneficiile monogamiei?

Este ciudat faptul ca atat de multa lume a adoptat acest obicei, el fiind in tensiune cu natura umana. Clarificarea asupra modului in care s-a intamplat acest lucru este cheia pentru a afla daca ar trebui sa continuam asa. Aici nu stim raspunsurile cu certitudine stiintifica, dar biologul si psihologul evolutionist David P. Barash ofera numeroase motive pentru care culturile ar fi putut “evolua” pentru a sustine monogamia, aceste motive dublandu-se cand vine vorba de a o pastra.

Unul dintre aceste motive se bazeaza doar pe matematica: barbatii si femeile sunt aproximativ egali ca numar, astfel daca un barbat monopolizeaza mai multe femei, societatea va trebui sa se ocupe cumva de barbatii in “exces”. In caz contrar, rezultatul este concurenta violenta asupra haremurilor. In contrast, monogamia asigura faptul ca partenerele sunt disponibile pentru aproape toti barbatii. De altfel, acesta este probabil argumentul cel mai convingator in ceea ce priveste motivul pentru care o societate care recunoaste casatoria homosexuala nu trebuie sa recunoasca poligamia.

Parenting-ul comun este un alt motiv pentru care s-ar fi putut dezvolta monogamia, mai ales ca „puii” umani sunt atat de neajutorati in primii ani de viata. Dovezile sunt clare, atat din punct de vedere cultural, cat si in cadrul societatilor moderne, astfel incat copiii umani beneficiaza de ajutorul adultilor, alaturi de mamele lor.

Termenul de adulti nu se refera intotdeauna la tati. “Alloparenting”-ul, oferit de bunici si de alti adulti din comunitate, uneori chiar barbati care nu au legatura (desi acest lucru poate aduce un risc sporit de abuz sau infanticid), ajuta si el. Implicarea tatalui ii ajuta pe copii sa supravietuiasca si sa reuseasca, iar monogamia ajuta aceasta investitie, barbatii cunoscand care sunt copiii lor si fiecare mama avand acces deplin la resursele si atentia tatalui copiilor ei.

Interesant este ca exista unele dovezi ca relatiile sexuale umane se dezvolta pe o perioada de timp care asigura copiilor cel putin un start bun inainte ca parintii sa se desparta si activitatea sexuala elibereaza hormoni care insufla un sentiment de atasament. Aceasta “legare a perechilor” este un motiv pentru care monogamia – inclusiv monogamia pe tot parcursul vietii – este posibila cel putin pentru oameni, chiar daca nu izvoraste natural din structura noastra biologica. Chiar si societatile poligame, multe dintre ele, ajung pana la urma sa fie monogame: este o posibilitate cu care trebuia sa se confrunte evolutia.

In comparatie cu poliginia, monogamia poate sa serveasca mai bine atat intereselor reproductive, cat si de alta natura ale femeilor. In unele cazuri, pentru femei ar fi mai bine sa impartaseasca un barbat cu un statut social mai bun, decat un barbat cu un statut redus. Dar acest lucru nu se intampla intotdeauna. Poliginia se poate intampla la insistenta barbatilor puternici: ei beneficiaza de mai multi copii si pot opri protestele femeilor si ale barbatilor mai slabi, atat prin forta, cat si prin modelarea institutiilor sociale in beneficiul lor.

Barash scrie ca suntem in esenta o broasca testoasa si un iepure legati impreuna pentru a continua cursa – testoasa fiind natura noastra poligama si iepurele fiind cultura noastra monogama, care, desigur, se poate misca mult mai rapid decat o face evolutia genetica. Dar este posibil ca natura noastra sa devina din ce in ce mai monogama cu timpul. De exemplu, Barash noteaza ca barbatii australopithecus care traiau acum cativa milioane de ani au fost cu aproximativ 50% mai grei decat femeile, in timp ce barbatii moderni sunt cu numai 20% mai grei decat femeile.

Declinul monogamiei – o realitate?

Barash acorda o atentie relativ redusa, totusi, evolutiei din ultimele decenii, o mica parte a timpului evolutiv care a marcat o schimbare de mari proportii in mediul uman. Tendinta pe termen lung catre monogamie poate fi inversata in lumea dezvoltata.

Declinul casatoriei in S.U.A. este cunoscut foarte bine. Adultii de astazi divorteaza si raman necasatoriti in numar mult mai mare decat americanii de doar cu cateva decenii in urma. 40% dintre copiii americani se nasc in afara casatoriei. Parintii acestor copii sunt, de obicei, inca implicati in mod romantic atunci cand are loc nasterea, dar, de cele mai multe ori, acestia merg mai departe. Oricare ar fi motivul, tendinta de a-si schimba frecvent partenerul pare mai pronuntata in America decat in alte tari dezvoltate.

Deloc surprinzator, monogamia sexuala pe viata – pe care Barash o numeste “extrem de rara” – cunoaste un declin evident. Un studiu din 1989 le-a cerut americanilor sa spuna cati parteneri sexuali au avut de cand au implinit varsta de 18 ani. Cand au fost intervievati mai tarziu, 40% dintre americani care s-au nascut in anii 1930 (un sfert dintre barbati si mai mult de jumatate dintre femei ) au raportat cel mult unul. Acest numar a scazut cu aproximativ zece puncte printre cei nascuti in anii 1940 si cu aproximativ zece puncte printre americani nascuti ulterior.

Fara indoiala, acest lucru reflecta partial faptul ca nu se schimba comportamentul sexual, ci stigma legata de a avea mai multi parteneri, aceasta inregistrand o scadere. (Nu exista o tendinta la americani de a raporta doi sau trei parteneri. Aparent, in raport cu generatiile anterioare, unii se indreapta spre aceasta categorie, in timp ce altii se indeparteaza).

Ca si dezvoltarea monogamiei, declinul acesteia nu este la fel de bine inteles cum am putea sa speram. Dar exista cu siguranta niste elemete suspecte evidente. Economiile moderne si statele dezvoltate au facut ca barbatii sa fie mai putin necesari ca furnizori, in special barbatii care nu au bani multi sau un statut social mai bun.

Pe de alta parte, controlul nasterilor a pastrat promisiunea sexului fara a rezulta si copii in urma acestuia, chiar daca majoritatea metodelor esueaza adesea. Si asa cum a subliniat Barash, regimul “traditional” a inceput deja sa lupte impotriva istoriei noastre evolutive, astfel incat o institutie sociala aparent dominanta ar putea fi mai putin sigura decat arata.

Toate aceste tendinte adunate sunt inspaimantatoare, pentru ca este posibil ca niciuna dintre acestea sa nu se schimbe. Exista pasi care ar putea ajuta la intinerirea casatoriei in lumea moderna. Exista, de asemenea, modalitati de atenuare a consecintelor non-monogamiei (metodele de control al nasterilor). Desigur, este promitator faptul ca institutia casatoriei este sustinuta in continuare de cei educati si ca parintii (chiar necasatoriti fiind) marturisesc ca au incredere in casatorie si in tot ceea ce ofera aceasta.

Cu toate acestea, este posibil sa fi trecut de perioada monogamiei „de varf”. Aceasta, la urma urmei, nu vine in mod natural; nu este o norma decat daca o societate o aplica ca atare. Exista beneficii imense pentru a face acest lucru. Dar nu este clar cat de bine putem noi oamenii sa atingem acest obiectiv in mediul actual.

Sursa: ifstudies.org

Dr. Nadia Gorduza este singurul Certified Gottman Couple Therapist & Trainer din Romania, reprezentant exclusiv al Institututui Gottman in Romania.

Date de contact pentru Centrul ID THERAPY Bespoke Treatment Center Telefon: +4 0751 202 272 Email: office[at]idtherapy.ro Adresa: Strada Naum Ramniceanu, nr. 23, ap. 1, Sector 1, Bucuresti, Romania

Nadia Gorduza

Singurul medic psihoterapeut din Romania specializat in Terapia de Cuplu prin metoda Gottman si in Terapie prin Realitate Virtuala pentru Fobii si Adictii, Management Anxietate. Reprezentant al Institutul Gottman din Seattle, SUA, cat si al Insitutului Virtually Better INC, Atlanta, USA.