Metacognitia in tulburarile anxioase si depresive

Metacognitia se  refera la ideile fiecaruia despre propriile ganduri. 

Daca examinam ideile care ne trec prin minte permanent, putem constata ca unele sunt amuzante, altele simple instructiuni –  ”verifica usa”, iar unele reprezinta ingrijorari – ”oare am verificat usa?”, ”daca am uitat sa o incui?” sau ruminatii – ”nici o amarata de usa nu pot sa repar!”.

Metacognitia (parerea pe care o avem in legatura cu aceste ganduri),  ne poate predispune la tulburari emotionale (de tip anxios si/sau depresiv) ori ne poate ajuta sa le percepem realist – simple ganduri care, desi ne provoaca teama sau tristete, nu reprezinta un pericol in sine.

Metacognitia si erorile sale

Cu unele diferente, erorile de metacognitie apar in cazul mai multor tulburari emotionale si chiar si la persoanele fara astfel de probleme. Erorile  se clasifica in cinci categorii:

• Neincrederea in functionarea propriei minti-de pilda,ideea ca avem o memorie slaba si ca nu ne putem increde in ea
• Ideea ca ingrijorarea are efecte pozitive, fiind chiar necesara pentru a ne feri de pericole
• Monitorizarea excesiva a felului in care functioneaza mintea noastra
• Ideea ca gandurile noastre negative sunt periculoase si incontrolabile
• Ideea ca este necesar sa ne controlam toate gandurile si ca, daca nu o facem, vor exista consecinte negative

Cel mai convinse de ideile eronate despre propriile ganduri sunt persoanele cu  tulburare de anxietate generalizata, urmate de persoanele cu tulburari depresive si de cele cu alte tulburari din sfera anxioasa.

Aceste metacognitii dau nastere sindromului CAS (Cognitive Attentional Syndrome):

• gandirea  repetitiva la problemele intampinate (sub forma ingrijorarii sau a ruminarii)
• orientarea atentiei spre elemente amenintatoare din mediu
• strategii eronate de  autocontrol (evitarea si suprimarea gandurilor negative)

Controlul asupra functionarii propriei minti (numit control executiv), slabeste sau se manifesta tot mai defectuos.

In plus, momentul in care o persoana sufera o tulburare emotionala, aceasta tinde sa isi perceapa gandurile drept produse directe ale realitatii (modul obiectiv de a gandi), pierzand capacitatea de a le trata drept ceea ce sunt – ganduri, entitati diferite de realitatea obiectiva si de propria persoana.

Astfel, cand suntem tensionati sau deprimati, apare dificultatea de a realiza ca nu suntem propriile ganduri, ca acestea trec, eul nostru ramanand in urma ca spectator care poate alege pe care din ele doreste sa le pastreze (modul metacognitiv de a gandi).

Metacognitia si terapia metacognitiva

Pentru modificarea metacognitiilor,  pentru castigarea controlului asupra modului in care gandim si, mai ales, asupra atentiei pe care o acordam propriilor ganduri, autorul modelului, Adrian Wells, a initiat terapia metacognitiva.

Terapia metacognitiva dureaza in medie 12 sedinte. In cadrul ei, terapeutul si clientul se ocupa cu modificarea fiecaruia dintre elementele descrise mai sus: metacognitiile (prin tehnici ca descoperirea ghidata, experimente planificate, metafore), sindromul cognitiv-atentional si controlul executiv (prin tehnici de antrenament atentional – ATT) si modul obiectiv versus metacognitiv de a gandi (prin tehnici de distantare, de tip mindfulness).

Desi abordarea descrisa mai sus este transdiagnostica (aplicabila mai multor tipuri de tulburari psihice), s-a cercetat modul specific in care se manifesta cele patru elemente (metacognitiile, sindromul cognitiv-atentional, discontrolul executiv si modurile mentale) pentru diverse tulburari mentale si s-au realizat manuale de interventie in cazul acestora.

Aceasta abordare s-a dovedit promitatoare in tratarea tulburarii depresive majore, a depresiei postpartum, a tulburarii obsesiv-compulsive, a tulburarii de stres posttraumatic si a anxietatii generalizate.

Bibliografie:

Normann, N., Emmerik, A. A. P. van, & Morina, N. (2014). The Efficacy of Metacognitive Therapy for Anxiety and Depression: A Meta-Analytic Review. Depression and Anxiety, 31(5), 402-411.

Wells, A. & Carter K. , (2001). Further tests of a cognitive model of generalized anxiety disorder: Metacognitions and worry in GAD, panic disorder, social phobia, depression, and nonpatients. Behavior Therapy, 32 (1), 85-102.

Wells, A., & Cartwright-Hatton, S. (2004). A short form of the metacognitions questionnaire: properties of the MCQ-30. Behaviour Research and Therapy,42(4), 385-396.