Depersonalizarea si derealizarea: manifestari si tratament

Depersonalizarea reprezinta senzatia de instrainare fata de de sine, fata de propriul corp. In astfel de momente, persoana are impresia ca se observa din exterior, ca un spectator.

Derealizarea, pe de alta parte, reprezinta senzatia departarii sau a detasarii fata de lumea inconjuratoare. In astfel de stari, persoana percepe realitatea ca stranie, nefamiliara, ca pe un vis sau ca pe un film.

Senzatii ca depersonalizarea sau derealizarea sunt experiente comune, pot aparea brusc si disparea rapid. Persoana care le resimte este complet constienta ca acestea reprezinta impresii ale sale si nu reflecta realitatea (de exemplu, ca nu se afla cu adevarat in afara corpului sau). Ele devin problematice atunci cand dureaza mult, apar frecvent si provoaca stres sau greutati in functionarea cotidiana (la munca, la scoala, in situatiile sociale).

Spre deosebire de persoanele cu strategii nesanatoase de abordare a stresului (autocritica, evitarea, abuzul de alcool), cele cu strategii eficiente (reinterpretarea pozitiva a situatiilor, rezolvarea/confruntarea cu problemele) au stari mai rare de depersonalizare (Prinz et.al, 2012), (Antoniou et al., 2013).

Atunci cand nu se comporta ca manifestari ale unor conditii medicale (de exemplu, epilepsie) sau ale abuzului de substante (droguri, alcool, medicamente), depersonalizarea si derealizarea se regasesc in tulburarea de panica, in sindromul obsesiv-compulsiv, in sindromul de burnout si, cel mai frecvent in tulburarea de stres acut sau posttraumatic, ca reactii de aparare in urma unor evenimente sau perioade traumatice (atac violent, accidente cu mutilare sau decesul celor apropiati, abuz emotional prelungit).

In sindromul de burnout, depersonalizarea se asociaza cu dezechilibrul dintre munca si viata personala si cu tendinta celor afectati de a se gandi permanent la problemele de la slujba (Porter et al., 2018).

In tulburarea de stres posttraumatic, simptomele de derealizare si depersonalizare insotesc starile de excitabilitate crescuta, functionand ca incercari ale psihicului de a stapani inundarea cu amintiri dureroase despre evenimentele traumatice traite (Armour & al., 2014).

Neobisnuitul acestor experiente sperie, iar daca ele persista sau se repeta des, cei ce le traiesc incep sa se teama de pierderea controlului asupra propriei minti.

Depersonalizarea si derealizarea pot fi tratate

Tratamentul tulburarii de derealizare si depersonalizare este inca in faza de cercetare initiala, tulburarea insasi primind rang de diagnostic propriu-zis abia in manualul DSM-5, din 2013.

Simptomele de depersonalizare si derealizare aparute in cadrul altor tulburari se amelioreaza prin interventie terapeutica asupra tulburarilor principale. De pilda, simptomele de depersonalizare din anxietatea sociala s-au redus in urma terapiei cognitive, aplicata asupra problemei de baza-teama de evaluarea celor din jur (Schweden et al., 2016).

Daca pentru tulburarile in care se manifesta cele doua simptome exista interventii specifice, in paralel cu tratamentul acestora, invatarea unor modalitati de gestionare a starilor de depersonalizare si derealizare (individual sau in grup), se poate dovedi utila.

Nu lasati ca aceste tulburari sa se agraveze si sa va afecteze viata de zi cu zi! Apelati la ajutor specializat!

Date de contact pentru centrul ID THERAPY Bespoke Treatment Center
Telefon: +4 0751 202 272
Email: office[at]idtherapy.ro
Adresa: Strada Naum Ramniceanu, nr. 23, ap. 1, Sector 1, Bucuresti, Romania

Nadia Gorduza

Singurul medic psihoterapeut din Romania specializat in Terapia de Cuplu prin metoda Gottman si in Terapie prin Realitate Virtuala pentru Fobii si Adictii, Management Anxietate. Reprezentant al Institutul Gottman din Seattle, SUA, cat si al Insitutului Virtually Better INC, Atlanta, USA.