Aflati din acest articol cum sunt afectati multi dintre parinti de sindromul cuibului gol, ce puteti face in a va pregati pentru tranzitie si cum sa faceti fata acestei probleme.

Daca cel mai mic dintre copii a crescut si el, si e pe cale sa plece de acasa, ori s-a mutat deja, puteti experimenta un amalgam de trairi.

Va ajutam sa intelegeti de ce apare sindromul cuibului gol si ce puteti face in legatura cu asta.

Ce este sindromul cuibului gol si de ce se simt asa unii parinti?

Aceste sindrom nu este un diagnostic clinic.

Dimpotriva, sindromul cuibului gol este un fenomen in care parintii trec prin sentimente de tristete si pierdere cand si ultimul copil pleaca de acasa.

Desi va puteti incuraja activ copiii sa fie independenti, experienta de a-i lasa sa plece poate fi dureroasa.

Vi se poate parea dificil sa ramaneti brusc fara niciun copil in casa, care sa aiba nevoie de ingrijire si atentie.

Puteti simti dorul de a face parte din viata lor de zi cu zi, la fel si de a fi mereu in compania lor.

Pot aparea ingrijorari cand va ganditi la singuranta copiilor si daca sunt in stare sa aiba singuri grija de ei.

Tranzitia va poate afecta si daca ultimul copil pleaca de acasa mai devreme sau mai tarziu decat va asteptati.

Va veti putea adapta cu atat mai greu la un cuib gol, daca aveti un singur copil sau daca va identificati foarte mult cu rolul de parinte.

Ce impact are sindromul cuibului gol?

In trecut, cercetarile au sugerat ca parintii care au experimentat sindromul cuibului gol au simtit o pierdere profunda, care i-ar putea face mai vulnerabili la depresie, alcoolism (test audit dependenta de alcool), crize de identitate si conflicte maritale.

Totusi, studii recente sugereaza ca un cuib gol poate reduce conflictele familiale si de munca, si le poate oferi parintilor multe alte beneficii.

Cand ultimul copil pleaca de acasa, parinti primesc o noua sansa de a se regasi unul pe altul, de a-si imbunatati mariajul (citeste aici mai multe despre secretul unui mariaj fericit).

De ce nu, chiar de a reaprinde interese pentru care poate nu au avut timp inainte.

Cum va puteti adapta la sindromul cuibului gol?

Daca simtiti o pierdere sufleteasca din cauza sindromului cuibului gol, iata cateva exemple de lucruri pe care le puteti face:

Acceptati momentul.

Incetati sa comparati programul copilului cu propriile asteptari si experiente.

In schimb, concentrati-va pe ce puteti face ca sa-l ajutati sa reuseasca atunci cand va pleca de acasa.

Pastrati legatura.

Puteti continua sa aveti o relatie apropiata cu copiii chiar si cand locuiti separat.

Faceti un efort sa pastrati un contact regulat prin vizite, telefoane, emailuri, sms-uri sau convorbiri video.

Cautati sprijin.

Daca va e greu sa faceti fata unui cuib gol, bazati-va pe cei dragi si alte persoane apropiate pentru ajutor si sprijin.

Impartasiti-va sentimentele.

Daca va simtiti deprimat, apelati la doctorul dvs sau cineva specializat in sanatatea mintala.

Vedeti partea pozitiva a lucrurilor.

Va poate ajuta sa va adaptati la aceasta schimbare majora, daca va ganditi la energia si timpul pe care le veti avea in plus pentru a va dedica mariajului sau intereselor personale, dupa ce copilul va pleca de acasa.  

Cum puteti preveni sindromul cuibului gol?

Daca si ultimul copil e pe cale sa plece de acasa si va ingrijoreaza sindromul cuibului gol, planuiti dinainte momentul.

Cautati noi oportunitati in viata profesionala sau personala.

Ocupati-va timpul cu ceva sau acceptati noi provocari acasa sau la munca, pentru ca asta va poate alina sentimentul de pierdere sufleteasca pe care il poate provoca plecarea copilului de acasa.