Depresia, unul dintre cei mai utilizati termeni in ultimii douazeci de ani, a ajuns sa descrie cele mai diverse stari de spirit negative ale unei persoane. Depresia reprezinta o cadere, o alunecare pornind de la o stare anterioara mai mult sau mai putin echilibrata.
Aplicata la „sistemul uman”, depresia inseamna ruptura unui echilibru si o ulterioara alunecare perceputa ca o degradare psihica.
Aceasta este o experienta care insoteste fiinta umana de la originea istoriei sale: depresia are de fapt tot atatia ani cat are si umanitatea in sine, fiind strans legata de suferinta umana. Iar omul s-a confruntat dintotdeauna cu deprimarea, cu lipsa dorintei de a face ceva, cu pierderea interesului, cu incapacitatea de a reveni la ceea ce era, cu nefericirea, intr-un cuvant. In zilele noastre in intreaga lume, peste 350 de milioane de oameni sunt diagnosticati cu o forma sau alta de depresie.
Depresivii sunt persoane care arata doar fata intunecata a lumii. Neputinta este intotdeauna rezultatul unei relatii cu propria persoana, cu altii si cu lumea. Cateodata insa, exista resentimentul care se iveste limpede, ca ranchiuna si dispret. Asadar, depresia nu este vazuta ca o boala, ci ca o suferinta, efect al diverselor stari de disconfort, manifestate sub multe infatisari, toate insotite de aceeasi atitudine: renuntarea.
Depresia si cauzele ei
Nu exista o cauza preponderenta pentru depresie, ci exista cauze multiple si contexte agravante.
Depresia se construieste pornind de la o convingere, adica de la o gandire structurata. Persoana se simte mai slaba decat o realitate cu care nu poate lupta, motiv pentru care renunta, transformandu-se in victima. Depresia arata ca si cum persoana in suferinta ar fi „paralizata” de refuzul de a face orice.