Acesta este creierul tau atunci cand esti dependent!

Aproape 21 de milioane de americani se lupta cu cel putin o dependenta.

Iata ce se intampla in creierul lor si de ce a ramane rece la aceasta problema nu este o optiune!

Sa fim clari de la inceput: dependenta este o boala. Una care poate schimba modul in care functioneaza regiunile creierului, in special cele care sunt responsabile de recompensa sau placere, motivatie, invatare, judecata si memorie. Dependenta este cronica si complexa. Este forma severa a tulburarii de utilizare a substantelor si numeroaselor sale versiuni. Factorii biologici, comportamentali si de mediu o determina. Dar consumul de substante schimba creierul facandu-l sa fie o boala cronica.

Intelegerea modului in care dependenta schimba creierul poate ajuta la intelegerea modului in care dependenta afecteaza persoana care sufera de ea si a modului prin care putem o putem preveni si trata.

Priveste creierul ca pe un puzzle cu sectiuni, structuri si conexiuni. Exista trei zone distincte ale creierului: creierul anterior – cea mai mare parte interioara; creierul mijlociu – partea superioara; si creierul posterior – partea superioara a maduvei spinarii. Fiecare sectiune este formata din structuri care sunt responsabile pentru numeroase functii. Ne vom concentra pe creierul anterior si pe creierul mijlociu.

Cum functioneaza neurotransmitatorii

Este timpul pentru lectia de neurostiinta!

 In creierul mijlociu vom gasi structuri minuscule – substanta neagra si zona tegmentala ventrala – care elibereaza neurotransmitatorul dopamina. Doar pentru a face o copie de rezerva, neurotransmitatorii sunt mesageri chimici care ajuta la transportarea informatiilor prin celulele creierului (neuroni) catre alti neuroni. (Exista si alti neurotransmitatori, cum ar fi serotonina). Fiecare neurotransmitator are receptori care accepta „mesajul sau”. Dopamina are cinci dintre acesti receptori in sistemul nervos central si cel mai mult ajuta la reglarea sistemului de recompensa, a activitatii motorii, a memoriei si a receptorilor de invatare.

Cand experimentam o recompensa sau o placere, zona tegmentala ventrala trimite dopamina in ganglionii bazali – o structura care este responsabila de numeroase lucruri, cum ar fi functiile executive, comportamentele si emotiile. Si aceasta versiune ne spune ca tot ceea ce tocmai am experimentat a fost minunat si sa ne rugam sa o facem din nou.

Acest lant de evenimente ne ajuta sa ne schimbam comportamentul, sa avem motivatie si ne afecteaza starea de spirit. Pe scurt, ne face sa ne simtim bine. Si aici se localizeaza si consumul de substante.

„Toate substantele pasibile de dependenta functioneaza pe aceeasi cale comuna de recompensare”, spune Anna Lembke, medic specializat in dependente Facultatea de Medicina de la Universitatea Stanford. „Diferite substante vor determina eliberarea unor cantitati diferite de dopamina, dar toate elibereaza dopamina intr-o cale de recompensa si asta determina potentialul lor de dependenta”.

Uneori, mecanismul de eliberare a dopaminei nu este singurul lucru care explica efectele satisfacatoare si intaritoare ale unei substante. Exista si alti neurotransmitatori, cum ar fi opioidul, canabinoidul, GABA si serotonina, care pot crea senzatia de placere ca raspuns la o substanta (in functie de farmacologia acelei substante)

Diferite substante afecteaza diferiti neurotransmitatori

Dr. Lembke explica faptul ca diverse clase de substante pot activa diferiti neurotransmitatori si receptori:

Sedativele functioneaza asupra receptorului GABA, iar GABA este neurotransmitatorul de calmare din creier.

Nicotina functioneaza asupra receptorului nicotinic al acetilcolinei, propriul sau receptor din creier.

Canabisul functioneaza pe receptorul anandamidei, propriul receptor in creier.

Opioidele functioneaza evident pe receptorii opioizi.

Halucinogenii lucreaza de obicei la sistemul serotoninei.

„Asadar, chiar daca functioneaza prin diferite mecanisme, calea finala comuna de a elibera dopamina in calea recompensei creierului este aceeasi”, spune ea.

Cum raspunde creierul la abstinenta

„In timpul abstinentei si sevrajului, acesti neurotransmitatori scad, ducand la senzatie de durere, anxietate si disforie”, spune dr. Fiellin. Aceste schimbari, precum si alte neurocircuite care apar in creier, pot determina persoana sa caute substanta doar pentru a se simti normala.

Atunci cand efectele intoxicante ale unei substante dispar, exista o crestere a semnalizarii in unele circuite ale creierului. Aceasta semnalizare declanseaza pofte de substanta si determina individul sa caute substanta.

Ceea ce este interesant, este ca doar actiunea de cautare a substantei poate elibera dopamina in ganglionii bazali. Acest lucru ii motiveaza sa continue pana cand o gasesc si o consuma.

In creierele care nu sunt dependente, aceste circuite responsabile de dorinta sunt tinute sub control. Cortexul prefrontal, care ne ajuta sa luam decizii rationale si sa reglam emotiile, predomina in acest caz, deoarece individul isi poate echilibra obiectivele pe termen lung impotriva recompensarii imediate. Dar, expunerea repetata la substante poate slabi aceste circuite. Si in acest caz, dorinta de substanta este prea puternica pentru a fi ignorata. De aceea este atat de dificil pentru persoana care traieste cu dependenta sa nu mai consume substanta in ciuda experientelor negative cu substanta sau chiar a lipsei placerii pe care a experimentat-o ​​candva consumand substanta.

In plus, unele substante pot fi toxice pentru anumite zone ale creierului, spune dr. Fiellin. De exemplu, alcoolul poate duce la deficite de memorie, iar cocaina poate afecta zona creierului care se ocupa de luarea deciziilor si acumularea cunostiintelor – cortexul orbitofrontal. „Multe dintre aceste modificari ale creierului ajuta la explicarea naturii continue si uneori remitente a dependentei si a lipsei de succes cu strategii simple de detoxifiere”, spune el.

Tratamentul dependentei

Dependenta nu inseamna doar dependenta de o substanta. Este vorba despre interactiunile dintre factorii biologici – cum ar fi neurocircuitul descris aici, dar si genetica si epigenetica si factorii de mediu – precum stresul, traumele si sistemele culturale.

„Dependenta este o boala biopsihosociala si de aceea avem nevoie de tratamente biopsihosociale, adica tratamente care functioneaza la nivel biologic, psihologic si social”, spune dr. Lembke.

Biologic, avem medicamente care pot viza receptori specifici. De exemplu, atunci cand se trateaza dependenta de nicotina, receptorul nicotinic al acetilcolinei, care leaga nicotina, este tintit, folosind medicamente precum vareniclina si terapii de inlocuire a nicotinei.

„In ceea ce priveste interventia psihologica”, adauga dr. Lembke, „psihoterapia individuala si de grup s-a dovedit a fi eficienta. In ceea ce priveste interventiile sociale, grupurile de recuperare de la egal la egal, precum Alcoolici Anonimi si alte grupuri sunt eficiente pentru cei care participa activ si pot fi chiar mai bune decat psihoterapia individuala pe termen lung. Interventiile sociale includ, de asemenea, imbunatatirea sistemelor familiale, asigurarea accesului la locuri de munca si crearea unui mediu de viata sanatos in care oamenii se pot odihni, recrea si reflecta. ”

Date de contact pentru centrul ID THERAPY Bespoke Treatment Center

Telefon: +4 0751 202 272; Email: office[at]idtherapy.ro

Adresa: Strada Naum Ramniceanu, nr. 23, ap. 1, Sector 1, Bucuresti, Romania

Nadia Gorduza

Singurul medic psihoterapeut din Romania specializat in Terapia de Cuplu prin metoda Gottman si in Terapie prin Realitate Virtuala pentru Fobii si Adictii, Management Anxietate. Reprezentant al Institutul Gottman din Seattle, SUA, cat si al Insitutului Virtually Better INC, Atlanta, USA.